Sindromul impostorului, atunci când te simți captiv în propria minte

SINDROMUL IMPOSTORULUI, CE ESTE ȘI CUM ÎL RECUNOAȘTEM

În literatura recentă de specialitate a apărut un termen ce avea să descrie un aspect al psihismului nemaidiscutat până acum. Sindromul impostorului intern nu ne vorbește despre tendința reală a unei persoane de a înșela, ci de existența credinței că persoana este un impostor, în lipsa dovezilor din plan real. Persoana resimte intern sentimentul de neautenticitate, incompetență și de înșelăciune, cu precădere în momentele în care primește un compliment sau i se atribuie o reușită.

În experiența emoțională și mentală a persoanei care se confruntă cu sindromul impostorului se regăsesc o serie de aspecte ce pot fi recunoscute cu ușurință:

- Persoana consideră că își înșală anturajul și se consideră incompetent,

- Persoana posedă tendința de a atribui cauze externe reușitelor proprii, precum noroc, întâmplare, bunătatea celorlalți sau proasta lor pregătire,

- Persoana resimte sentimente de frică la gândul că va fi demascată într-o zi, că adevărata sa față va fi dezvăluită.

CICLUL SINDROMULUI IMPOSTORULUI

O persoană care se confruntă cu simptomatologia sindromului impostorului experimentează o serie de etape ce au ca scop menținerea simptomatologiei.

În prima etapă persoana experimentează anxietatea în fața sarcinii ce trebuie îndeplinită. După resimțirea anxietății în fața sarcinii, persoana procrastinează (evitarea sarcinii din sentimentul de incompetență) sau muncește în exces (asigurarea că sarcina va fi săvârșită perfect). După finalizarea sarcinii, apare reușita care aduce după sine și sentimentul tranzitoriu de ușurare. Aprecierile venite din exterior sunt minimizate, atribuindu-se cauze externe reușitei. În cele din urmă, persoana consideră că i-a indus în eroare pe ceilalți și că meritele nu sunt ale sale.

ANXIETATE -> PROCRASTINARE SAU MUNCĂ EXCESIVĂ -> REUȘITA -> UȘURAREA -> MINIMALIZAREA APRECIERILOR -> ATRIBUIREA EXTERNĂ A REUȘITEI -> IMPRESIA CĂ INDUCE ÎN EROARE ȘI CĂ NU ESTE MERITUL SĂU

ÎNTREBĂRI CARE TE POT AJUTA SĂ IDENTIFICI SINDROMUL IMPOSTORULUI

- Resimți îngrijorare la gândul că anturajul tău va afla că nu ești atât de bun pe cât cred ei?

- Te îndoiești atât de mult de tine, încât refuzi provocările care apar în viața ta?

- De obicei, atribui reușitele proprii unor surse externe, precum noroc, întâmplare?

- Îți displace să greșești, când te simți nepregătit sau când nu faceți ceva perfect?

- Te simț devalorizat de criticile pozitive?

- În momentul unei reușite, te gândești că ai scăpat de data aceasta, dar odată și odată tot vei fi desconspirat și ceilalți vor afla că nu ești atât de competent?

- Crezi că ceilalți sunt mai capabili decât tine?

- Te gândești adesea că vei fi desconspirat?

MEDIUL FAMILIAL CARE INFLUENȚEAZĂ INSTALAREA SINDROMULUI IMPOSTORULUI

Mediul familial, ca în multe alte problematici de natură psihologică, constituie un factor important în ceea ce privește instalarea sindromului impostorului. Caracteristicile acestui climat sunt detaliate mai jos:

- Prezența controlului, conflictului sau supraprotecției în familie,

- Rolurile acordate copilului nu sunt în concordanță cu vârsta acestuia,

- Mediul familial nu contribuie spre încurajarea auto-afirmării, ci posedă un tipar anxios,

- Parentalizarea, stilul parental, mediul de dezvoltare, tipul de atașament și așteptările de reușită formează o nevoie de aprobare pe care copilul o resimte și care reprezintă un factor fundamental în simptomatologia sindromului impostorului intern.

SIMPTOMELE PREZENTE ÎN RÂNDUL ADOLESCENȚILOR

• Prezența unei stime de sine scăzute,

• Resimțirea deficitară a susținerii din partea celorlați,

• Sociabilitatea proprie este percepută ca fiind nedezvoltată,

• Competențele proprii sunt percepute distorsionat și sunt diminuate,

• Sentimentul intrinsec că nu sunt persoane de încredere,

• Nu consideră că posedă o eficacitate personală ridicată,

• Este prezentă o slabă acceptare de sine.

EFECTELE SINDROMULUI IMPOSTORULUI LA VÂRSTA ADULTĂ

La vârsta adultă, persoanele afirmă că își percep proprii părinți îndepărtați emoțional. Adultul care în copilărie a experimentat teama de a nu îndeplini cerințele părinților dezvoltă o serie de predispoziții psihologice care deteriorează calitatea vieții:

• Prezența obiectivelor înalte,

• Prezența anxietății și sentimentului de neautenticitate,

• Convingerea că nu este în stare să-și îndeplinească dorințele,

• Frica de desconspirare,

• Prezența unei competivități agresive, toxice,

• Colaborarea nu este apreciată,

• Atenția este orientată către rezultat, nu către proces,

• Percepe o lipsă de îndrumare.

PORTRETUL PERSOANEI CARE SE CONFRUNTĂ CU SINDROMUL IMPOSTORULUI

Persoanele care experimentează aceste simtomatologii tind să fie mai degrabă introverte, decât extraverte, prezintă o înclinație către solitudine, posedă tendința de autoblamare, resimt mai des emoții negative și posedă trăsături perfecționiste.

Persoanele experimentează frica de eșec care ascunde dorința ca rezultatul să fie perfect, excepțional, fără greșeală. Este întâlnită și teama de ridicol care determină refuzul sarcinilor care prezintă un potențial în acest sens.

Din cauza sentimentului intern de incompetență se dezvoltă sentimentul de vinovăție care apare atunci când persoana se confruntă cu reușita.

În aria simptomatologiei este prezentă și nevoia de a fi remarcat în toate domeniile de activitate ale persoanei. Acest aspect se produce din cauza comparației sociale și a idealurilor personale foarte înalte.

Sindromul impostorului intern a ajuns în atenția oamenilor de știință și astfel, s-au relevat o serie de studii științifice ce aduc mai multă claritate în modalitatea în care această condiție afectează psihismul persoanei. În acest sens, sunt prezentate mai jos o serie de noțiuni principale relevate din studiile științifice:

- Sindromul impostorului corelează negativ cu autonomia, dezvoltarea personală, sensul dat vieții, controlul vieții interne și externe și acceptarea de sine necondiționată.

- Atunci când sindromul impostorului este prezent, starea de bine scade, este prezent un distres ridicat, se pot face corelații cu tulburările depresive, anxioase și tulburările de personalitate.

CE ESTE UTIL SĂ REȚII?

- Persoana care se confruntă cu sindromul impostorului resimte sentimentul că îi înșală pe ceilalți, resimte teamă la gândul că îi va fi descoperită „adevărata față” într-o bună zi și nu se poate bucura de reușită din cuza sentimentului de vinovăție și a credinței că nu a meritat pe drept reușita.

- Mediul familial care facilitează dezvoltarea sindromului este alcătuit din prezența conflictului, controlului, supraprotecției, este prezent un tipar anxios care nu încurajează auto-afirmarea copilului, rolurile acordate copilului nu sunt direct proporționale cu vărsta acestuia.

- Principalele simptome sunt stima de sine scăzută, susținerea din partea celorlalți nu este resimțită de către persoană, sociabilitatea proprie este percepută ca fiind nedezvoltată, persoana se simte incompetentă și de neîncredere, este prezentă o acceptare de sine deficitară.

- Ciclul impostorului: Anxietate, Procrastinare sau muncă excesivă, Reușita, Ușurarea, Minimalizarea aprecierilor, Atribuirea externă a reușitei, Impresia că induce în eroare și este incompetent.

DE CE INSTRUMENTE TE POȚI FOLOSI?

Psihologul clinician se poate folosi de o serie de instrumente care pot reduce simptomatologia clientului.

1. 1. Tehnica celor patru R:

- Recontextualizarea, psihologul pune întrebări deschise, oferindu-i clientului șansa de a reorganiza experiențele într-un context personal și social.

- Reformularea, psihologul folosește tehnica în oglindă.

- Rezumarea, psihologul rezumă informația dată de client.

- Reîntărirea, psihologul valorizează și susține clientul.

1. 2. „Am impresia că sunt un impostor”

- Clientul este încurajat să întocmească o listă cu pesoanele pe care consideră că le-a înșelat.

- Se încurajează imaginarea unei interacțiuni cu persoanle după ce clientul se confesează.

- Clientul își imaginează reacțiile persoanelor.

BIBLIOGRAFIE: SINDROMUL IMPOSTORULUI, KEVIN CHASSANGRE, STANCEY CALLAHAN