Proiecte

proiecte

...detalii

Implică-te!

doneaza

...detalii

Să ne cunoaştem!

contact

...detalii

Conferința online psihoeducație 16.04.2020

 
Comportamentele intermitente excesive și distanțarea socială
 
Distanțarea socială și reducerea diversității activităților cotidiene are un impact direct asupra modului de funcționare al creierului. Multitudinea de provocări cotidiene, personale și profesionale cu care ne-am obișnuit a fost înlocuită de statul în casă și de limitarea extremă a contactelor sociale. Sentimentele de frică, de la debutul experienței, generatoare de comportamente primare ce vizau supraviețuirea, au fost curând înlocuite de sentimente de frustrare, insatisfacție, însingurare, lipsă de sens sau scop.
Studiile demonstrează că prea puțină adversitate poate fi la fel de dăunătoare ca și prea multă adversitate, din cauza perturbării echilibrului acelor neurotransmițători implicați în reglarea adaptativă a răspunsului la stres, în timp ce un stres suficient ajută la menținerea echilibrului cortizolului și oxitocinei.
Cercetătorii Seery, Holman și Silver au analizat cumulativ evenimentele adverse experimentate de indivizi și efectul acestora asupra sănătății și au concluzionat că cei care au prezentat niveluri moderate de adversitate de-a lungul vieții au avut rate mai mici de depresie, mai puține simptome de stres posttraumatic și scoruri mai mari la indicatorii de satisfacție a vieții.
De asemenea, prea puțină sau prea multă adversitate poate determina căutarea repetitivă de activități centrate în mare parte pe recompense și anticiparea dificilă a recompensei viitoare, care declanșează eliberarea de dopamină. În această categorie putem include consumul de substanțe psihoactive, jocurile de noroc, mâncatul excesiv, cumpărăturile, consumul excesiv de media și media socială, jocurile video. Dopamina a fost, de asemenea, înțeleasă greșit. Cei mai mulți se gândesc la dopamină ca la hormonul plăcerii, și este într-o anumită măsură adevărat, dar nu pentru motivele pe care le cred de obicei oamenii. Dopamina nu duce direct la experiența plăcerii. Mediază anticiparea plăcerii - care este foarte diferită. Anticiparea plăcerii este o emoție umană importantă - pentru că conduce comportamentul motivațional, dar poate fi și o emoție destul de periculoasă. Persoanele angajate în astfel de comportamente excesive se simt bine până când recompensa nu reușește să vină din nou sau goana după dopamină se va stinge, lăsându-i nemulțumiți și neîmpliniți.
Putem observa că de fapt, deși pe termen scurt persoanele descriu stări de plăcere și satisfacție, pe termen lung aceste comportamente determină sentimente de rușine, vinovăție și accentuează starea de tensiune interioară, de izolare și însingurare.
În concluzie, în această perioadă excepțională, ar fi recomandat să cautăm cu moderație și control activități eliberatoare, preponderent, de dopamină și să investim timp și energie mult mai mult în activități cu scop și obiective, care promovează eliberarea de hormoni precum serotonina, GABA și, ați ghicit, oxitocină:  exerciții fizice, mindfulness, hobby-uri creative, sau tot ce implică creativitate, inovație, sau implicarea în activități împreună cu ceilalți, în ciuda distanțării fizice.
Cu cât veți recurge la astfel de activități - cu atât vă veți simți mai echilibrat și mai lipsit de stres - cu atât va fi mai puțin perturbat echilibrul dvs. interior și cu atât veți experimenta mai puțin stres negativ.
Să fim bine cu noi înșine!
Alina Neagoe, psiholog clinician principal, formator
Asociația CATHARSIS
 
 
Parteneri
apfr midocar asoc joy colegiu oscar asoc apaca por plaza plaza